Rezultate principale (Bordură):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordure)
1. fâşie aplicată pe marginea unui lucru; chenar.
2. margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură.
3. margine a trotuarului.
Rezultate secundare (Bordură):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. border)
2. a mărgini, a se întinde de-a lungul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Flansche)
1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc.
2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin şuruburi, cu altă piesă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grecque, it. greca)
1. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în ţesuturi de mobilă, la feţe de masă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mantinella)
1. bordură (gard, zid) cu colţurile rotunjite, care înconjură terenul de hochei pe gheaţă şi marginea unor pârtii de bob.
2. marginea internă a unei mese de biliard.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patelliforme)
1. de forma unui potir sau unei farfurii cu bordură; în formă de patelă sau de rotulă.