Rezultate principale (Bos):
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boss)
1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.
2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.
Rezultate secundare (Bos):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bosse)
1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.).
2. (anat.) protuberanţă, umflătură, proeminenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bossage)
1. proeminenţă pe suprafaţa unei piese, servind ca reazem pentru o altă piesă.
2. suprafaţă brută sau prelucrată a pietrelor unei zidării.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT viridarium
4. DE Grünfläche; Park
5. RU сaд; пaрк; древесное нaсaждение
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bosquet, it. boschetto)
1. tufiş din arbuşti (plantaţi).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (boscorodi + -enie)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cf. ucr. božkorodity)
1. tr., intr. a vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese; a bolborosi.
2. (în superstiții) a descânta, a vrăji.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. aeroionotherapy)
1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embossage)
1. legare la țărm a unei nave; poziția unei nave ambosate; ambosare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endurance)
1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistenţă mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angiosclérose)
1. (med.) denumire generică care desemnează scleroza vasculară și care cuprinde atât arterioscleroza, cât și fleboscleroza.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénie, gr. astheneia)
1. stare patologică de slăbiciune şi oboseală anormală a organismului.