Dictionar

Ghiontui

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (ghiont + -ui)

1. a(-și) da ghionți; a (se) îmbrânci.

2. (var.) a (se) ghionti.


Ghiontire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ghionti)

1. acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei; îmboldire, îmbrâncire, lovire.


Ghiontit, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. ghionti)

1. adj. lovit cu pumnul; îmbrâncit, îmboldit.

2. s.n. faptul de a (se) ghionti; ghiontire.


împinsătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împins + -ătură)

1. ghiont, brânci; îmbrâncitură.


îmbrâncitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îmbrânci + -tură)

1. faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă); îmbrâncire, ghiont.


împingătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (împinge + -[ă]tură)

1. ghiont; îmbrâncire, îmbrâncitură; împinsătură.