Dictionar

Rezultate principale (Braţ):

Braţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. brace, fr. bras)

1. (mar.) manevră curentă care serveşte la braţarea vergilor.

2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mişcare sau poartă o sarcină.

3. distanţa dintre un punct şi linia de acţiune a unei forţe.


Rezultate secundare (Braţ):

Antebraţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-bras)

1. parte a braţului de la cot până la încheietura mâinii.

2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot şi genunchi.


Braţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul braţului (1), încât vârful aibă maximă eficacitate asupra velelor.


Braţetă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. /a/ braccetto)

1. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braţ.


Detimbrat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. detimbra)

1. detimbrare.


Rosbrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rostbraten)

1. carne de vacă friptă înăbuşit, cu multă ceapă.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Abrahie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrachie)

1. (med.) lipsă congenitală a braţelor.


Abrahiocefalie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a braţelor şi a capului.


Acefalobrahie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului şi a braţelor.


Acerateriu

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.

2. (var.) aceratherium.


Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.