Dictionar

Bronhial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bronchial)

1. (anat.) care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic.

2. (med.) pneumonie = boală constând în inflamația bronhiilor și a plămânilor; bronhopneumonie.


Bronhic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bronchique)

1. referitor la bronhii; bronhial.

2. (var.) bronşic.


Peribronşită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péribronchite)

1. inflamaţie a ţesutului conjunctiv peribronhial.


BRONHO-, BRONCHO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. bronkhos „trahee, bronhie”)

1. „bronhii, bronhial”.