Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Origine: (brucă + -i)
1. a înțepa și împunge cu bruca.
3. a lovi cu bâta sau cu degetul în cineva; a ghionti.
4. (variantă) a bruși.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brucine)
1. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină şi farmacie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bruci + -tură)
1. gaură făcută în pământ cu o brucă.