Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffon)
1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.
3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.
4. adj. comic, caraghios, grotesc.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. bouffonner)
1. a spune sau a face bufonerii; a face pe bufonul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffonata)
1. reprezentaţie scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situaţie.
2. bufonerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffonnerie)
1. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bufonidés)
1. familie de batracieni: broaştele râioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arlequinade)
1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.
3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arlechinesco)
1. care are caracterul sau manierele unui arlechin; (ca) de arlechin, caraghios; bufon, buf.
2. care se referă la arlechinadă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. baladin)
1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. bouffonner)
1. a spune sau a face bufonerii; a face pe bufonul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffonata)
1. reprezentaţie scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situaţie.
2. bufonerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffonnerie)
1. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2).