Parte de vorbire: I. vb. refl., II. vb. tr. (familiar)
Origine: (bulan + -i)
1. I. (cu conotație sexuală) a (se) pipăi.
2. II. a lovi pe cineva în picior.
Parte de vorbire: adj., s.f. (pl. -oase)
Origine: (bulan + -oasă)
1. (femeie) care are picioare lungi și frumoase.
2. (femeie) care are picioare groase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + sanitară)
1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniţilor); autoambulanţă, autosalvare (2).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. baladin)
1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)
1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cabotin)
1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cabotinage)
1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadavre)
1. orice organism animal mort.
2. (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab.