Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décence, lat. decentia)
1. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviinţă; pudoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrespectueux)
1. care nu este respectuos, lipsit de respect, de bună-cuviință; nerespectuos, necuviincios.
2. (antonime) respectuos, cuviincios.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. urbanisme)
1. ansamblu de științe, tehnici și arte referitoare la organizarea și dezvoltarea spațiilor urbane, în vederea asigurării bunăstării umane și îmbunătățirii relațiilor sociale, prezervând în același timp mediul; urbanistică.
2. comportare plină de politețe, de amabilitate, de bună-cuviință; urbanitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. urbanité, lat. urbanitas)
1. politețe fină și delicată, comportare care include multă bunătate naturală; atitudine plină de politețe, de bună-cuviință; (antonime) grosolănie, rusticitate, vulgaritate.
2. faptul de a trăi în oraș; urbanism.