Rezultate secundare (Cârjă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. carjacking)
1. furt de maşini prin atac armat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crosse)
1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf.
2. cârjă episcopală.
3. patul puştii sau al pistolului.
4. formaţiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ferula)
1. (ant.) baston, simbolul demnităţii sacerdotale.
2. (mit.) tirs (1.)2. cârjă episcopală medievală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. heteroceras)
1. amonit cu cochilie, la început turniculată, apoi dreaptă şi terminată cu o cârjă.
Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. intr. (reg.)
Origine: (în- + cârjă)
1. I. a face să se încârjoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a îndoi.
2. II. a căpăta formă de cârjă; a se încovoia; a se curba; a se arcui; a se îndoi.
3. (despre drumuri, cărări, ape etc.) a-și schimba direcția; a coti; a cârni.