Rezultate principale (Cârmă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. krŭma)
1. piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcațiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor.
2. (fig.) poziție a persoanei care dirijează ceva; conducere, cârmuire, guvernare.
Rezultate secundare (Cârmă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carmagnole)
1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.
2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluţiei franceze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axiomètre)
1. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indică unghiul de cârmă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carder)
1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Maskade)
1. (marină) mișcare bruscă de rotație transmisă unei nave ancorate sau în mers de o rafală puternică de vânt, un curent marin sau o mișcare de cârmă; ambardee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. skipper)
1. cârmaci al unei ambarcaţii cu vele.
2. (arg.) comandant al unei nave comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. timon, it. timone)
1. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trozza)
1. (mar.) parâmă, lanţ, care, prin intermediul echei, transmite mişcarea timonei la cârmă.