Dictionar

Rezultate principale (Cârmă):

Cârmă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. krŭma)

1. piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcațiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor.

2. (fig.) poziție a persoanei care dirijează ceva; conducere, cârmuire, guvernare.


Rezultate secundare (Cârmă):

Carmaniolă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carmagnole)

1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.

2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluţiei franceze.


Axiometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axiomètre)

1. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indică unghiul de cârmă.


Carda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carder)

1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.


Mascadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Maskade)

1. (marină) mișcare bruscă de rotație transmisă unei nave ancorate sau în mers de o rafală puternică de vânt, un curent marin sau o mișcare de cârmă; ambardee.


Schiper

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. skipper)

1. cârmaci al unei ambarcaţii cu vele.

2. (arg.) comandant al unei nave comerciale.


Timonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. timon, it. timone)

1. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave.


Troţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trozza)

1. (mar.) parâmă, lanţ, care, prin intermediul echei, transmite mişcarea timonei la cârmă.