OK
X
călătorire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (călători)
1.
îndreptare
spre
un
loc
(mai)
îndepărtat;
călătorie.
2.
drumul
pe
care
îl
face
cineva
spre
un
loc
(mai)
îndepărtat;
călătorie.
escalator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. escalator)
1.
scară
rulantă,
cu
trepte
mișcătoare,
care
transportă
oameni
de
la
un
nivel
la
altul.
aeronaut, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aéronaute)
1.
persoană
care
dirijează
sau
călătorește
cu
un
vehicul
aerian.
agenție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. agenzia)
1.
reprezentanță
a
unei
instituții
sau
întreprinderi.
2.
~
telegrafică
(sau
de
presă)
=
instituție
specializată
care
primește
și
transmite
presei
știri
și
informații;
~
de
bilete
=
birou
unde
se
vând
bilete
pentru
spectacole,
concerte
etc.;
~
de
voiaj
=
birou
unde
se
vând
cu
anticipație
biletele
de
călătorie.
ambarcader
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. embarcadère, sp. embarcadero)
1.
loc
unde
se
îmbarcă
mărfuri,
călători
etc.
pe
nave.
autocaravană
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + caravană)
1.
autovehicul
special,
care
dă
reprezentații
cinematografice
în
diferite
locuri.
2.
grup
de
vehicule
care
călătoresc
împreună;
caravană
de
automobile.
autohaltă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + haltă)
1.
facilitate
de
pe
un
drum
la
care
opresc
autobuzele
intraurbane
și
autocarele
de
transport
public
interurban
pentru
a
permite
călătorilor
să
urce
și
să
coboare
din
vehicul;
haltă
pentru
autobuze,
stație
de
autobuz.
automotor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. automoteur)
1.
vehicul
feroviar
cu
motor
cu
ardere
internă
sau
electric,
pentru
transportul
călătorilor.
2.
tren
~
=
tren
local
sau
de
lux,
format
din
unul
sau
două
vagoane,
care
utilizează
un
motor
propriu
în
locul
locomotivei.