Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. qualité, lat. qualitas)
1. sinteza laturilor şi însuşirilor esenţiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însuşire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însuşire a unei judecăţi predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situaţie, poziţie, titlu, condiţie care constituie sau dă un anumit drept.
5. (şah) diferenţa de valoare dintre un turn şi un nebun sau un cal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
1. (şi adv.) referitor la calitate (1); aparţinând esenţei, naturii lucrurilor.
2. analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanţe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absoluité)
1. calitatea a ceea ce este absolut.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)
1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidité, lat. aciditas)
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.