Dictionar

ciliciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cilice, lat. cilicium)

1. centură, cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți.
 

furou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fourreau)

1. cămașă de zi femeiască, combinezon.
2. teacă cutanată care acoperă penisul la unele animale (cal, câine etc.).
 

giacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. giacca)

1. piesă de îmbrăcăminte purtată pe partea superioară a corpului, peste cămașă sau bluză, și scurtă până în talie; jachetă.
2. (var.) geacă.
 

lizeuză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. liseuse)

1. un fel de bolerou purtat de femei peste cămașa de noapte.
2. îmbrăcăminte care acoperă umerii și bustul, pe care femeile o purtau pentru a citi în pat; vestă de femeie, caldă și ușoară, pentru citit în pat etc.
 

placentă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat. placenta)

1. (anat.) masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul, de care este legată prin cordonul ombilical care asigură schimburile de nutrienți și gaze între mamă și făt, și care, la naștere, este expulzată în mod natural din uter; (reg.) casă, căiță, cămașă, curătoare, îmbrăcăminte.
2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele.
 

plastron

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. plastron)

1. apărătoare din piele, căptușită, care protejează pieptul la scrimă.
2. partea din față a unei platoșe.
3. partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească.
4. partea ventrală a carapacei broaștelor țestoase.
5. (med.) regiune dură la palpare.