Rezultate secundare (Cămilă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. alpaca)
1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă şi mătăsoasă, din America de Sud.
2. stofă fină din lâna acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bactrienne)
1. cămilă cu două cocoaşe, domesticită, în Asia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétyle)
1. (la arabi) piatră neagră care însoţea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboşari şi femei dansând.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camélidés)
1. pl. familie de erbivore rumegătoare: cămila, dromaderul, lama etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. camelot)
1. comerciant ambulant care vinde, pe stradă, într-un loc public sau la un târg, obiecte de mică valoare; vânzător ambulant.
2. țesătură făcută inițial din păr de cămilă, apoi din păr de capră sau lână.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dromadaire, lat. dromaderius)
1. cămilă cu o singură cocoaşă din nordul Africii şi din sud-vestul Asiei, la călărit şi transport.