OK
X
căputar
Parte de vorbire:
s.m., s.n. (înv.)
Etimologie: (căpută + -ar)
1.
s.m.
cizmar
care
pune
căpute;
(pop.)
cârpaci.
2.
s.n.
(Banat)
calapod.
căputătură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (căputa + -ătură)
1.
parte
a
încălțămintei
care
acoperă
zona
superioară
a
labei;
căpută.
2.
aplicare
a
unor
căpute
noi
la
o
încălțăminte
uzată;
căputare.
căputătură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (căputa + -ătură)
1.
parte
a
încălțămintei
care
acoperă
zona
superioară
a
labei;
căpută.
2.
aplicare
a
unor
căpute
noi
la
o
încălțăminte
uzată;
căputare.
soiuz
Parte de vorbire:
s.n. (reg.)
Etimologie: (rs. союзы)
1.
bucățică
de
piele
sau
de
talpă
cu
care
se
repară
încălțămintea;
flec.
2.
(prin
ext.)
parte
a
încălțămintei
care
acoperă
partea
superioară
a
labei
piciorului;
căpută.
3.
(var.)
suiuz.
hască
Parte de vorbire:
s.f. (înv., reg.)
Etimologie: (pol. haska)
1.
bucată
de
piele
pusă
în
cizme
pentru
a
le
lărgi
căputa.
dichici
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (magh. dikics.)
1.
unealtă
(un
fel
de
cuțit)
folosită
în
cizmărie
pentru
a
face
desene
pe
talpa,
pe
căputa
etc.
încălțămintei.
2.
(var.)
(regional)
dichiș.