Dictionar

Rezultate secundare (Cărămiziu):

Bric (2)

Parte de vorbire: I. adj. invar., II. s.n.
Origine: (fr. brique)

1. I. care este de culoarea cărămizii; cărămiziu.

2. II. culoare roșie fadă care trage spre maro; culoarea cărămizie.


Mohorât, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. mohorî)

1. care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; (prin ext.) de culoare închisă; întunecat, sumbru.

2. (fig.) (despre oameni) mâhnit, trist, posomorât.