Rezultate secundare (Cărămiziu):
Parte de vorbire: I. adj. invar., II. s.n.
Origine: (fr. brique)
1. I. care este de culoarea cărămizii; cărămiziu.
2. II. culoare roșie fadă care trage spre maro; culoarea cărămizie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. mohorî)
1. care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; (prin ext.) de culoare închisă; întunecat, sumbru.
2. (fig.) (despre oameni) mâhnit, trist, posomorât.