Dictionar

cadența

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cadencer)

1. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma.
 
 
 

decadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décadence, lat. decadentia)

1. decădere, declin, regres.
2. corupție, degradare morală, depravare.
 

scadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scadenza)

1. termen de plată pentru o datorie, o poliță, o obligație; expirare a acestui termen.
 

semicadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. semicadenza)

1. (muz.) încheiere a unei mișcări armonice pe acordul dominantei sau, uneori, al subdominantei.
 

accept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă achite o datorie la scadență.
2. acord, aprobare.
 

arierat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arriéré)

1. adj., s. n. f. înapoiat mintal.
2. adj. (despre un împrumut, o sumă; și s. f. pl.) restant, nerambursat la scadență.
 

aval 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aval)

1. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadență a unei cambii; gir, garanție.
 
 

cadența

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cadencer)

1. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma.
 

cezanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cézannisme)

1. direcție impresionistă în pictură, în care se manifestă preocuparea de a da ritm și cadență compoziției.