caimac
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (cf. tc. kaymak)
Etimologie: (cf. tc. kaymak)
1. smântâna groasă care se prinde la suprafața laptelui fiert; pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert.
2. spumă de culoare mai deschisă care se face la cafeaua turcească.
3. pătura (arsă a) tutunului din ciubuc, formată în jurul și deasupra cărbunelui.
4. strat superior de tutun, în pipă.
5. (expr.) a lua ~ul = a lua pentru sine ce este mai bun (folosindu-se de munca altuia).
6. (var.) căimac.