Dictionar

Rezultate secundare (Calcar):

Calcar/calcar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcaire, lat. calcarius)

1. rocă sedimentară de precipitaţie sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var.


CALCARI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. calcar „pinten”)

1. „pinten, pintenat”.


Calcarifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calcarifère)

1. (bot.) prevăzut cu pinten; pintenat.


Calcariform

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT calcariformis

2. FR calcariforme

3. EN spur-shaped

4. DE spornförmig

5. RU шпорцовидный

6. HU sarkantyú alakú


Calcariform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calcariforme)

1. care are forma unui pinten; pintenat.


Calcaron

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. calcarone)

1. cuptor pentru extragerea sulfului din minereu.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.


Amfineurieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. amphineures)

1. pl. clasă de moluşte marine, având partea dorsală cu plăci calcaroase.


Angiolit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiolithe)

1. concreţiune calcaroasă în interiorul angioamelor cavernoase.


Arteriolit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artériolithe)

1. concentraţie calcaroasă în pereţii arterelor sclerozate, într-un trombus.