Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. campione)
1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.
2. sportiv, echipă, ţară care câştigă primul loc într-o competiţie sportivă.
3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. campionato)
1. competiţie oficială organizată pe o probă sau pe o ramură sportivă pentru desemnarea celui mai bun.
2. situaţia, calitatea de campion.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ex-champion)
1. fost câștigător într-un joc sau concurs; fost campion.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv., III. s.n.
Origine: (fr. amical, lat. amicalis)
1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prieteneşte.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. campionato)
1. competiţie oficială organizată pe o probă sau pe o ramură sportivă pentru desemnarea celui mai bun.
2. situaţia, calitatea de campion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (coş, după golgheter)
1. baschetbalist care înscrie cele mai multe puncte într-o etapă, într-un campionat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ex-champion)
1. fost câștigător într-un joc sau concurs; fost campion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. finalissima)
1. finala mare a unui campionat mondial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + compionat)
1. campionat de durată redusă, pentru copii şi tineret, sau la care participă un număr redus de echipe.