canaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canaliser)

1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.
2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.
3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere.
4. a deschide un vas anatomic obstruat.

canalizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canalisable)

1. care poate fi canalizat.
2. (un râu sau altă cale navigabilă) care poate fi transformat într-un canal.

canalizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canalisation)

1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate.
2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal.
3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte.

canalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canalisateur)

1. adj. care canalizează.
2. s. n. mașină pentru tăierea de blocuri în cariere.

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.

canalizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canalisable)

1. care poate fi canalizat.
2. (un râu sau altă cale navigabilă) care poate fi transformat într-un canal.

detartra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détartrer)

1. a înlătura tartrul format pe un cazan sau pe o canalizare.
2. a înlătura tartrul dinților.

evier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. évier)

1. canal de scurgere pentru apele de bucătărie.
2. canal de piatră care servește drept canalizare, într-o curte sau într-o alee.

latrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. latrina, fr. latrine)

1. closet fără canalizare; privată, hazna.

priză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prise)

1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.
2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.
4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.
5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.
6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu.
7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.
8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.
9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.
10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.
11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.
12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.
13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.
14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.
15. cantitate mică de tutun care se prizează.
16. doză (mică) dintr-un medicament.