Dictionar

cangrena

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. gangrener, it. cancrenare)

1. a face o cangrenă; a deveni cangrenos.
2. (var.) a se gangrena.
 

cangrenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal.
2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție.
 

cangrena

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. gangrener, it. cancrenare)

1. a face o cangrenă; a deveni cangrenos.
2. (var.) a se gangrena.
 

cangrenos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gangreneux, it. cancrenoso)

1. cu aspect de cangrenă, de natura cangrenei.
 

mortifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. mortifier)

1. tr., refl. a(-și) chinui trupul.
2. (fig.) a batjocori, a umili.
3. refl. a se cangrena, a se necroza.
 

nomă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. noma)

1. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut.