Dictionar

canotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canotage)

1. sport nautic cu ambarcații conduse cu rame.
2. ~ academic = sport nautic care se practică pe schifuri și pe giguri.
 

canotier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. canotier)

1. persoană care practică canotajul; canotor.
 

canotor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. canoteur)

1. sportiv care practică canotajul; canotier.
 

secundant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Sekundant, lat. secundans)

1. cel care secundează pe cineva.
2. martor la un duel sau harachiri.
3. ajutător al unui participant în anumite întreceri sportive.
4. sportiv, echipă care într-o cursă (ciclism, alergări, canotaj) urmărește îndeaproape adversarul din față.
 

stroke

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. stroke)

1. (canotaj) numărul de lovituri de vâslă pe minut; cadență, ritm; (p. ext.) cel care dictează ritmul vâslitului.