Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cantonner)
1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canzone)
1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renaşterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. cantonade)
1. fiecare parte laterală a scenei unde aveau loc anumiți spectatori privilegiați.
2. o parte a teatrului amplasată lateral, în spatele decorurilor și ascunsă de spectatori; culise.
3. a vorbi la ~ = a se adresa unei persoane care nu se află pe scenă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cantonal)
1. care este relativ, care este specific cantonului.
2. drum ~ = drum care leagă două cantoane învecinate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantonnement)
1. staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bivouac)
1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităţilor.
2. adăpost pentru noapte făcut de alpinişti sau turişti.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cantonner)
1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantonnement)
1. staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quartier)
1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unităţi militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (în- + cartirui)
1. a pregăti instalarea unei unităţi militare într-un cantonament; a cartirui.