Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)
1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.
4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capable, lat. capabilis)
1. înzestrat; destoinic; valoros.
2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.
3. (jur.) care are capacitate civilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. capabilité)
1. capacitatea, faptul de a putea face ceva; însușirea de a fi capabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacimètre)
1. aparat pentru măsurarea capacităţilor electrice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. capacitate)
1. a-şi alătura pe cineva; a câştiga adeziunea, încrederea cuiva.
2. a pune pe cineva în situaţia de a putea îndeplini o acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacitance)
1. reactanţă opusă printr-o capacitate trecerii unui curent alternativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)
1. calitatea de a fi încăpător.
2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.
3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.
4. calitate a celui care este capabil să înţeleagă sau să facă ceva.
5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.
6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.
7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.
8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.
9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.
10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)
1. care se formează prin abstracţie.
2. care servește la exprimarea abstracțiilor.
3. (caracterologie) care este capabil să gândească abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)
1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)
1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.