Dictionar

Rezultate principale (Capacita):

Capacita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. capacitate)

1. a-şi alătura pe cineva; a câştiga adeziunea, încrederea cuiva.

2. a pune pe cineva în situaţia de a putea îndeplini o acţiune.


Rezultate secundare (Capacita):

Capacitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacitance)

1. reactanţă opusă printr-o capacitate trecerii unui curent alternativ.


Capacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.

2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.

3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.

4. calitate a celui care este capabil înţeleagă sau facă ceva.

5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.

6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.

7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.

8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.

9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.

10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acalculie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.


Acatamatezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.


Achinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.


Acidofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.