Dictionar

Rezultate principale (Captura):

Captura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capturer)

1. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului.

2. a prinde un răufăcător.

3. a prinde în capcană un animal sălbatic.


Captură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capture, lat. captura)

1. pradă de război luată în luptă.

2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară.


Rezultate secundare (Captura):

Aerodesant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.


Delfinieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. delfiniera)

1. navă de tonaj mic pentru capturarea delfinilor.

2. un fel de cange pentru prinderea delfinilor.


Mercedari

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. it. mercede, milă)

1. pl. ordin de călugări cerşetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creştini capturaţi de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor.


Piraterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piraterie)

1. act de violenţă comis pe mare sau în aer cu scopul de a jefui sau captura ori pentru realizarea în acest mod a unor interese politice.

2. (fig.) jaf, tâlhărie.


Priză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prise)

1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.

2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.

3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.

4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.

5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept o ia.

6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care acest cuplu.

7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.

8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.

9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.

10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.

11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.

12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.

13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.

14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.

15. cantitate mică de tutun care se prizează.

16. doză (mică) dintr-un medicament.


Prizonier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prisonnier)

1. combatant al unei părţi beligerante capturat de inamic; captiv.

2. arestat, întemniţat.