Dictionar

carburant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carburant)

1. combustibil lichid, volatil, la motoarele cu ardere internă.
 

policarburant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polycarburant)

1. motor ~ = motor care poate funcționa cu întreaga gamă de combustibil.
 

supercarburant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. supercarburant)

1. carburant cu calități superioare și cifră octanică mare (de obicei peste 95).
 

aerozină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérozine)

1. carburant lichid pentru motoarele-rachetă.
 

antidetonant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antidétonant)

1. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.
 

autoexploziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autoexplosif)

1. (despre gaze) care, fără adiție de carburant, este exploziv.
 

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.
 

bujie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougie)

1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă.
3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie.
 

calamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calamine, lat. calamina)

1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit.