cardinal 1

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cardinal)

1. prelat care ocupă cea mai înaltă funcție în ierarhia bisericii catolice, după papă.
2. (adj.) roșu-~ = roșu-purpuriu.
3. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.

cardinal 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cardinal, lat. cardinalis)

1. adj. principal, fundamental, esențial.
2. punct ~ = fiecare dintre cele patru direcții principale după care se determină poziția unui punct de pe glob; numeral ~ = numeral care exprimă un număr întreg, abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc.
3. s. n. (mat.) număr care exprimă o cantitate.

cardinalat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

1. demnitatea de cardinal1 (I).
2. colegiu al cardinalilor.

intercardinal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. intercardinal)

1. punct ~ = fiecare dintre cele patru direcții aflate între punctele cardinale principale.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

baretă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. baretta)

1. pălărie roșie purtată de cardinali.

camerling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camerlingue, it. camerlingo)

1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanței Sfântului Scaun.

cardinalat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

1. demnitatea de cardinal1 (I).
2. colegiu al cardinalilor.

conclav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. conclave)

1. încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-și primi prietenii apropiați.
2. adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă.
3. sala adunării.
4. (fig.) adunare secretă.

congregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.