Rezultate secundare (Carici):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffon)
1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.
3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.
4. adj. comic, caraghios, grotesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. histrion, lat. histrio)
1. actor de comedie la greci şi la romani; bufon.
3. (fig.) om ipocrit, şarlatan.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian)
1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfăţişarea sa caraghioasă, prin ghiduşii etc.
2. (depr.) om neserios, măscărici.
3. păpuşă îmbrăcată în paiaţă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR rouille écidienne du grosseillier épineux
3. EN cluster cup rust of gooseberry
5. RU бокaльчaтaя ржaвчинa крыжовникa
6. HU egres (köszméte) rozsda
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măscărici + -ie)
1. (arta sau) meseria de măscărici.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măscăr[ie] + [jos]nicie)
1. vorbă, gest, purtare trivială; (înv.) măscăriciune.
2. vorbă sau faptă hazlie; (înv.) măscăriciune.