Rezultate principale (Cartier):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quartier)
1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unităţi militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.
Rezultate secundare (Cartier):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrondir)
1. a comasa, a reuni terenuri, unităţi agricole.
2. a repartiza cartiere sau populaţia unui cartier la un anumit centru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidonville)
1. cartier de locuinţe mizere, improvizate din deşeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuieşte populaţia săracă a unei metropole.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cité)
1. oraș (vechi), mai ales când vrem să-i evidențiem importanța.
2. parte dintr-un oraș având o fizionomie proprie, o anumită unitate; cartier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. favela)
1. cartier de cocioabe în America Latină.
Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. faubourg)
1. cartier situat în trecut în afara zidurilor sau dincolo de porțile unui oraș; suburbie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. ghetto)
1. cartier al unui oraş în care erau forţaţi să trăiască evreii din unele ţări.
2. cartier al unui oraş unde era (este) obligat să trăiască un grup al populaţiei de o anumită rasă, naţionalitate sau religie, ca urmare a discriminării.