Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castitas, it. castità)
1. însuşirea de a fi cast; neprihănire; feciorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dépravation, lat. depravatio)
1. acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; depravare.
2. atitudine și comportament lipsit de simț moral, mai ales în zona vieții sexuale.
3. (înv.) alterare gravă a unui organ (sau altă substanță) care și-a pierdut puterea sau forma inițială.
5. (antonime) ameliorare, castitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. honor, fr. honneur)
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate.
2. de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
3. renume, faimă, bună reputație.
5. considerație, respect, stimă.
6. gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ~a cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
8. castitate, pudoare (la femei).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pudor, fr. pudeur)
1. sentiment de sfială, de ruşine, de jenă, de decenţă; (p. ext.) curăţenie morală, castitate; pudicitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. virginité, lat. virginitas)
1. starea unei persoane virgine; feciorie, castitate.
2. (rar) starea unei femele care nu este și nu a fost niciodată fecundată.
3. (fig.) puritate, candoare, stare a ceea ce nu a fost pângărit.
4. (fig.) starea unei regiuni, sau a unui loc, lipsită de prezența umană.
5. (loc.) test de ~ = test efectuat de un medic pentru a determina virginitatea unei femei sau a unei fete tinere.
6. (loc.) certificat de ~ = certificat eliberat de un medic care atestă virginitatea unei femei sau a unei fete tinere, în general în vederea unei căsătorii religioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. virtus, după fr. virtu)
1. calitate, forţă morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală.
3. în ~a... = pe baza, ca urmare a...