catalog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor.
3. broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.

cataloga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. cataloguer)

1. a înregistra într-un catalog; (înv.) a catalogiza.
2. a enumera lucruri sau oameni într-o anumită ordine.
3. (fig.) (depr.) a clasifica o persoană într-o anumită categorie sau în funcție de prejudecăți; a eticheta.

catalogiza

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (calalog + -iza)

1. a înregistra într-un catalog; a cataloga.

catalogografic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. catalogographic)

1. referitor la catalografie sau la redactarea cataloagelor.

catalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalographie)

1. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile și metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.

cataloga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. cataloguer)

1. a înregistra într-un catalog; (înv.) a catalogiza.
2. a enumera lucruri sau oameni într-o anumită ordine.
3. (fig.) (depr.) a clasifica o persoană într-o anumită categorie sau în funcție de prejudecăți; a eticheta.

discografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discographie, engl. discography)

1. studiu științific al înregistrărilor pe disc (2).
2. totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret.
3. catalog de discuri muzicale.
4. radiografie a unui disc intervertebral.

filmografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filmographie)

1. catalog de filme realizate de un producător, de un regizor sau de un actor.
2. colecție de filme reunite pe baza unui criteriu.

fișier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fichier)

1. colecție de fișe referitoare la același subiect.
2. catalog, repertoriu întocmit pe fișe.
3. mobilier special destinat, dulap, cutie unde se țin fișe.
4. (inform.) colecție de date digitale reunite sub un singur nume, înregistrate pe un suport de stocare permanent.