Dictionar

cataloga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. cataloguer)

1. a înregistra într-un catalog; (înv.) a catalogiza.
2. a enumera lucruri sau oameni într-o anumită ordine.
3. (fig.) (depr.) a clasifica o persoană într-o anumită categorie sau în funcție de prejudecăți; a eticheta.
 

opus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. opus, germ. Opus)

1. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor.
 

catalogiza

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (calalog + -iza)

1. a înregistra într-un catalog; a cataloga.