OK
X
cavalcada
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cavalcader)
1.
a
face
o
plimbare
călare
în
grup.
cavalcadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cavalcade)
1.
plimbare
călare
făcută
în
grup.
2.
grup
de
călăreți
în
goană,
la
plimbare.
cavalcavia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cavalcavia)
1.
pod
(peste
o
stradă);
pasarelă.
cavaler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1.
membru
al
ordinului
ecvestru
din
vechea
Romă,
din
cetățenii
bogați.
2.
nobil
feudal
admis
într-un
ordin
militar
în
cadrul
unei
ceremonii
speciale;
(astăzi)
membru
al
unui
ordin
militar
religios.
3.
membru
al
unui
ordin
onorific;
posesor
al
unor
decorații.
4.
~
de
industrie
=
îmbogățit
în
urma
speculațiilor;
șarlatan,
escroc.
5.
om
generos,
nobil,
plin
de
abnegație;
om
cu
purtări
alese.
6.
bărbat
care
însoțește
o
femeie
în
societate.
7.
bărbat
necăsătorit;
holtei,
burlac.
8.
~
de
onoare
=
tânăr
necăsătorit
care-i
însoțește
pe
miri
la
cununie.
cavaleresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. cavalleresco)
1.
care
se
referă
la
cavalerism
sau
la
epoca
cavalerismului.
2.
care
prezintă
calități
de
cavaler;
care
este
vrednic
de
cavaler;
care
este
caracteristic
cavalerilor.
3.
(prin
ext.)
care
vădește
un
caracter
sincer,
deschis;
franc,
leal.
cavalerie 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cavalleria, fr. cavalerie)
1.
demnitatea,
rangul
de
cavaler
al
unui
ordin.
acoladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accolade)
1.
ceremonial
medieval
la
primirea
cuiva
în
rândul
cavalerilor,
printr-o
îmbrățișare
și
o
lovire
ușoară
cu
latul
spadei.
2.
(fig.)
îmbrățișare.
3.
semn
grafic
({)
servind
la
reunirea
mai
multor
cuvinte,
ecuații,
portative
muzicale
etc.
4.
formă
de
boltă
ca
o
paranteză
culcată.
ală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. ala)
1.
unitate
tactică
de
cavalerie
în
armata
romană,
din
auxiliari.
aventuros, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)
1.
care
are
caracter
de
aventură
sau
gust
pentru
aventură;
care
constituie
o
aventură.
2.
(despre
oameni)
înclinat
să
se
angajeze
în
aventură,
într-o
încercare
dificilă,
periculoasă,
plină
de
neprevăzut.
3.
(despre
oameni)
care
iubește
aventura,
se
lansează
de
bunăvoie
în
aventuri;
amator
de
acțiuni
îndrăznețe
și
riscante.
4.
care
abundă,
care
este
plin
de
aventuri
(ex.
viață
aventuroasă).
5.
plin
de
riscuri
(ex.
proiect
~).
6.
care
îl
caracterizează
pe
cavalerul
rătăcitor
în
căutare
de
aventuri.
7.
predispus
la
aventuri
amoroase.
baron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baron, germ. Baron)
1.
senior
feudal
care
avea
pe
pământurile
sale
drepturi
absolute.
2.
titlu
de
noblețe
între
cavaler
și
viconte.
baronet
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. baronnet, engl. baronet)
1.
titlu
de
noblețe
ereditar,
în
Anglia,
superior
cavalerului
și
inferior
baronului.
2.
persoană
care
deține
acest
titlu
nobiliar.
bulet 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boulette)
1.
cocoloș
de
vată
în
pansamentele
dentare.
2.
mic
cocoloș
de
carne,
cașcaval
etc.;
perișoară,
chifteluță.