Dictionar

Cavou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caveau)

1. construcţie funerară (sub pământ) în care se depun morţii.


Criptă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crypte, lat. crypta)

1. construcţie subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.

2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.

3. formaţie anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.


Necropolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécropole, gr. nekropolis)

1. (ant.) cimitir.

2. cavou, criptă.