Dictionar

Rezultate principale (Cenobit):

Cenobit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénobite, lat. coenobita)

1. călugăr care trăieşte într-o mănăstire.


Rezultate secundare (Cenobit):

Cenobitism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)

1. stare de cenobit; viață de cenobit.

2. formă de viață monahală comunitară.


Anahoret, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.

2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.


Cenobitism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)

1. stare de cenobit; viață de cenobit.

2. formă de viață monahală comunitară.


Cenobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cénobie, lat. coenobium)

1. mănăstire de călugări cu viață organizată în comun; cenobiu, chinovie.

2. (religie) locul în care trăiesc cenobiții.