Rezultate principale (Cesiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cession, lat. cessio)
1. cedare.
2. transmitere prin contract de către o persoană sau firmă (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept.
Rezultate secundare (Cesiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accession, lat. accessio)
1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)
1. convenţie prin care o persoană fizică sau juridică obţine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obştesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare.
2. obiectul material al unei asemenea exploatări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intercession, lat. intercessio)
1. intervenţie în favoarea cuiva; mijlocire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. procession, lat. processio)
1. ceremonie religioasă la care credincioşii merg în convoi, cântând imnuri şi spunând rugăciuni.
2. (p. ext.) convoi, cortegiu; alai.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récession)
1. retragere.
2. (astr.) îndepărtare progresivă de sistemul solar a galaxiilor, a nebuloaselor etc.
3. ~ glaciară = retragere a ghețarilor determinată de încălzirea climei.
4. fază de declin a activității economice mai puțin gravă decât depresiunea sau criza, constând în diminuarea producției, reducerea investițiilor, scăderea cursului acțiunilor la bursă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rétrocession, lat. retrocessio)
1. act prin care se retrocedează ceva.
2. asigurare încheiată din nou de un reasigurator, prin care transmite o parte din suma asigurată unei alte societăţi.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)
1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)
1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)
1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alternative)
1. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud.
2. fiecare dintre cele două opțiuni ale unei alternative; soluție alternativă.
3. (rar) succesiune a două lucruri care revin rând pe rând; alternanță.