Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apatride)
1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. apella)
1. adunare populară în Sparta antică, având toţi cetăţenii cu drepturi depline, trecuţi de 30 de ani.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. assediatore)
1. (cel) care asediază un oraș, o cetate etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (azil + -ant)
1. cetăţean străin care a obţinut azil într-o ţară; imigrant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + /a/patrid)
1. cel care are dublă cetăţenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitulation)
1. convenţie internaţională unilaterală, care asigură pentru cetăţenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.