Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quai)
1. construcţie pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea şi descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului şi pentru a preveni inundaţiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal.
2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quayage)
1. taxă plătită de nave pentru utilizarea temporară a unui port şi a instalaţiilor lui.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR clef analytique; clef dichotomique
3. EN analytical-key, dichotomous key
4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel
5. RU ключ для определеие
6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. chéil/o/-, -chéilie, cf. gr. kheilos)
1. „buză”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilalgie)
1. (med.) durere la nivelul buzelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilite)
1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. kheilos „buză”)
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)
1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acné)
1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoster)
1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonique)
1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. agreement)
1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.