Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. chéno; cf. gr. khen, enos „gâscă”)
1. „gâscă”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. kéno-, cf. gr. kenos „vid, gol”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. kénophobie)
1. fobie sau teamă patologică de spații deschise sau de încăperi goale; kenofobie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chénopodiacées)
1. familie de plante dicotiledonate cu flori mici, verzui, în inflorescenţe dese: spanacul sălbatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chénopodiales)
1. ordin de plante: chenopodiaceele şi familiile înrudite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quinzaine)
1. retribuţie cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună.
2. perioadă de timp între o chenzină (1) şi alta.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. achenodium, fr. achénode)
1. fruct compus din două sau mai multe achene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)
1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithèce, lat. amphithecium)
1. strat celular extern al capsulei muşchilor sau al apoteciului la licheni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothécium)
1. organ reproducător, la ascomicete şi licheni, în care se formează ascele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascolichenes)
1. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă şi o algă verde sau albastră.