Dictionar

Rezultate secundare (Chiar):

Autocataliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocatalyse)

1. cataliză a unei reacţii datorită chiar produşilor de reacţie.


Autograf, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. autographe)

1. (semnătură, document, text) scris chiar de mâna autorului.


Autovaccin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autovaccin)

1. vaccin preparat prin culturi de microbi chiar de la bolnav, pentru a obţine o cât mai bună imunizare.


Concordanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)

1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).

2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.

3. îmbinare armonioasă de sunete.

4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.

5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.

6. (anton.) neconcordanță.


Cornişă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.

2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.

3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.

4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.


Dialog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. conversaţie între doi vorbitori.

2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.

3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.

4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.

5. scriere redactată sub formă de dialog (1).

6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.