chiral, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. chiral, cf. gr. kheir „mână”)
Etimologie: (fr. chiral, cf. gr. kheir „mână”)
1. (chimie) (despre o combinație) care prezintă chiralitate.
2. (chimie) califică un obiect, care prin simetrie în oglindă nu poate fi suprapus cu imaginea sa.