Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. kyanos „albastru-închis”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthocyane)
1. pigment roşu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale şi fructe.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)
2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyan, germ. Cyan, Zien)
1. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare şi acţiune lacrimogenă, din carbon şi azot; cianogen.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyanamide)
1. amidă a acidului cianhidric, substanţă cristalină, instabilă, din care se obţine melamina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)
1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinodon)
1. batracian placoderm carnivor fosil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. airosome)
1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. algébriste)
1. specialist în algebră.
2. matematician care cunoaște, practică sau predă algebra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algobactéries)
1. bacterii acvatice autotrofe înrudite cu cianoficeele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiplasme)
1. plasmă încă neseparată în nucleu şi citoplasmă, la bacterii şi cianoficee.