Dictionar

Cianit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cyanite)

1. (min.) mineral gri, verde sau albastru constând din silicat de aluminiu în formă cristalină triclinică (apare în rocile metamorfice).


Disten

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disthène)

1. silicat natural de aluminiu, în rocile metamorfice; cianit.