Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cicatriser)
1. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cicatrisant)
1. (medicament) care favo-rizează cicatrizarea.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cicatrisatio
2. FR cicatrisation
3. EN cicatrisation
4. DE Vernarbung; Cikatrisation
5. RU цикaтризaция
6. HU hegszövetképződés, óvószövetképződés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calus, lat. callum, îngropare)
1. ţesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os.
2. ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi.
3. ţesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cicatrisant)
1. (medicament) care favo-rizează cicatrizarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapsothérapie)
1. tratament al anumitor forme de tuberculoză prin turtirea unui plămân, pentru a grăbi cicatrizarea leziunilor, punându-l în repaus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. épithélisation)
1. acoperirea cu epiteliu a unei plăgi după cicatrizare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. histiocyte)
1. (biol.) celulă macrofagă din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incicatrisable)
1. care nu se poate cicatriza.