Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circuit, lat. circuitus)
1. mişcare circulară pe un drum închis.
2. traseu închis prin care poate circula curentul electric.
3. sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc.
4. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească.
5. transformarea şi prelucrarea materiei prime în produse finite.
6. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiţie sportivă sau într-o călătorie turistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + circuit)
1. dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente, constituind o singură unitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. court-circuit)
1. legătură electrică cu rezistenţă aproape nulă stabilită între două puncte ale unei reţele sau instalaţii ce au o rezistenţă foarte mică.
2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o reţea sau instalaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigel)
1. soluţie care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-induction)
1. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)
1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aplatiza)
1. acţiunea de a (se) aplatiza.
2. proces natural prin care prundişurile de formă sferoidală capătă formă plată.
3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variaţiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atténuateur)
1. dispozitiv care reduce amplitudinea unei mărimi.
2. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal.
3. dispozitiv folosit pentru a reduce amplitudinea unui semnal electric (în opoziție cu amplificatorul).
4. dispozitiv în tuburile de ventilaţie, care comunică în vederea reducerii zgomotului.