circular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circulaire, lat. circularis)

1. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc.
2. (adv.) de jur împrejur.
3. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc.
4. s. n. ferăstrău în formă de disc.
5. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei.

circular; orbiculat; orbicular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT circularis; orbiculatus; orbicularis; rotundus
2. FR orbiculaire; orbiculé; arrondi; circulaire
3. EN orbicular; orbiculate; circular; rounded
4. DE kreisförmig; kreisrund; zirkular
5. RU круrлый; круrообрaзный; окруrлый; зaкруrленный; окружный
6. HU kerek, kör alakú, körszerű

circularitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. circularity, fr. circularité)

1. stare a ceea ce este circular.
2. caracteristică a viziunii unei opere beletristice de a alterna în mod simetric planurile, desfășurarea acțiunii etc., cu revenire la punctul de plecare.

necircular

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. non circulaire)

1. (bot.) aciclic, neașezat în cerc sau în verticil.

semicircular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT semicircularis; semiorbicularis; hemicyclius; dimidiatus; semiorbiculatus
2. FR semi-circulaire; demi-rond; semi-orbiculaire
3. EN semicircular; half-round; semiorbicular; hemispherical
4. DE halbkreisförmig; halbkreisrund; halbrund
5. RU полукруrлый; полуокруrлый
6. HU félkör alakú

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

bor 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bord)

1. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării.