Rezultate principale (Circumscripţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)
1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraş, judeţ, sector etc.; secţie, serviciu, instituţie care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliţie etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătăţii.
Rezultate secundare (Circumscripţie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. diocèse)
1. (Imperiul Roman) circumscripție administrativă, reprezentând o subdiviziune a unei prefecturi, condusă de un vicar.
2. (religie) circumscripție ecleziastică plasată sub jurisdicția unui episcop rezidențial sau a unui arhiepiscop; eparhie ortodoxă; dioceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis)
1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Diocleţian.
2. circumscripţie ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eparchie, gr. eparkhia)
1. circumscripţie administrativă în Imperiul Roman de Răsărit.
2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernorat)
1. circumscripţie administrativă în Egipt şi Tunisia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. sekţiia, fr. section, lat. sectio)
1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia.
2. compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion.
3. diviziune administrativă în cadrul unui oraș.
4. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează.
5. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chefferie)
1. exercitare a autorităţii politice, juridice şi religioase a unui şef de trib.
2. teritoriu peste care se exercită o asemenea autoritate.
3. (în Franţa sex. XVIII-XIX) circumscripţie militară pusă sub comanda unui şef.